vineri, 13 noiembrie 2009

Reevaluări

A fi creştin înseamnă a fi cinstit, a te purta decent, a respecta legile, a nu-ţi denigra colegii şi prietenii de faţă nefiind, a nu invidia, a-ţi plăti dările la timp dacă poţi, a nu bârfi, a nu „face şmecherii”, a nu râde de cei cu defecte fizice, morale, neputinţe, limitaţi de soartă/Pronie, etc.

Ba mai mult, a fi creştin înseamnă a răbda când şeful sparge pe nedrept oale în capul tău, a-ţi iubi persoana dragă la fel de mult şi când devine un izvor de reproşuri, a zâmbi copiilor şi când eşti copleşit de probleme, a-ţi controla tonul vocii oricât de îndreptăţit ai fi să-l ridici înaintea cuiva, într-un cuvânt a-ţi asuma condiţia celui nebiruit de impulsuri (doar asta a făcut Hristos).

Ciobanaşul din Mioriţa... aparent un „tăntălău” care aştepta resemnat să vină moartea peste el... asta da fatalitate pentru contemporanii noştri! La fel şi Hristos, trebuia oare să accepte ca Tatăl să-I trimita 12 legiuni de îngeri ca să-L scape de cei care i-au pus gând să-L răstignească? Nu, Hristos n-a investit în imaginea Lui personală aşa cum facem noi azi, ca să se hrănească cu feed-back, ci a ales calea robului. Şi vedem că Hristos supravieţuieşte şi azi, chiar dacă a renunţat la supravieţuirea publicitară, pentru ca noi să ne putem numi creştini astăzi, deşi nu prea ştim ce înseamnă asta.

Niciun comentariu: